Criza vârstei a doua

Mie mi s-a întâmplat înainte de 40. Să fac bilanțul prezentului raportat la aspirațiile din trecut. Rezultatul s-a înscris în normalitate, respectiv o discrepanță consistentă între ce mi-am dorit și unde am ajuns.

Motivele? Diverse, obiective și subiective. Soluții de a corecta acest prezent? Prea puține conform dozei mele de realism pesimism.

Evident, nu sunt construit să fac apel la latina învățată în clasa a VIII-a: Alea iascta est. Mai mult, în calitate de spectator al sporturilor de contact, știu că un meci de box are 15 reprize, ceea ce face meciul extenuant în abesența unui Knok Out.

Așa că iată-mă, în a doua parte a meciului de box al vieții mele, numărând rundele, și încercând să evit Knok Out-ul. Cum îmi propun să fac asta?

  • Acceptând că nu am reușit să îmi dobor adversarul în primele 4 runde (a se citi să îmi fac viața pe gustul meu înainte de 40);
  • Dozându-mi efortul (a se citi așteptările) pentru restul meciului (a se citi restul vieții);
  • Profitând de orice moment de odihnă (a se citi fericire) pentru a putea rezista în ring mai multe reprize;
  • Nelasându-mă pradă fatalismului mioritic și căutând continuu soluții de finalizare anticipată a meciului în favoarea mea.

Știu, multe metafore, nimic concret. Așa că vă voi da mură-n gură! În cazul meu funcționează epuizarea prin muncă, implicarea permanentă într-un proiect personal care să mă facă să mă simt viu și o permanentă vânătoare de „mai bine”.

Sfaturi pentru tine?

  • Primul pas este să accepți că viața ta nu e roz!
  • Al doilea pas este să accepți că rozul este o culoare elitistă, la care foarte puțini au acces.
  • Al treilea pas este să cauți alte culori care te fac fericit.
  • Pasul patru, foarte important, în culorile care te fac fericit pune și puțin roz!

Fotografia care ilustrează acest material aparține lui Darius Bashar și a fost preluată de pe Unsplash.

Leave a Reply