Despre pantofi tociți

Sunt reduceri la pantofi în Mall, îmi spune un amic mai tânăr și mai pedant.

Deși este antreprenor dâmbovițean, reușește să rămână relaxat și să practice un stil de viață sănătos, asezonat cu foarte mult sport. Probabil că tocmai această atitudine îi permite să fie atent la detalii, inclusiv la cele estetice.

Informația oferită cu cele mai bune intenții devine pretext de autoevaluare a stilului vestimentar – nu mai țin minte când mi-am cumpărat ultima pereche de pantofi! Spre bucuria mea tălpile tocite sunt dovada incontestabilă că memoria nu îmi joacă feste, ci pur și simplu a trecut prea mult timp de la ultima ședință de shopping mai de Doamne ajută.

Mai torn un pahar de roze de Comrat și dau blues-ul lui John Lee Hooker mai tare. Mă simt sălbatic și viguros pentru că, deși e trecut de 22:00, eu încă sunt treaz. Mă simt tânăr, ce să mai!

Și reflectez în continuare: când naibii esteticul nu a mai fost o prioritate pentru mine? Nu voi cădea în păcatul împărtășit de atâția nefericiți care trăiesc sub umbrela „Nu îmi permit”. Îndrăznesc să afirm că așa ceva nu există. Totul ține de motivație și priorități! Ți se pare exagerată afirmația? Gândește-te câți bani dai pe țigări! Dacă te simți (prea) vinovat, întreabă-mă în privat câți bani cheltui eu pe vin pe lună!

Singura concluzie logică este că nu (mai) îmi pasă (suficient de mult)!

Nu aș vrea să ajung să împărtășesc experiența tatei care, oarecum șocat, mi-a povestit cu foarte mulți ani în urmă cum a încercat să-i pună o întrebare unei doamnă mai bine îmbrăcate. Se pare că aspectul lui „necomercial” a speriat-o pe respectivă, atât de mult încât a început să strige după ajutor.

Nu i-am înțeles frustrarea. În mintea mea de adolescent am interpretat totul ca pe o interacțiune a tatei cu  o nebună. Nebunii nu contează!

Acum eu sunt în locul lui tata. Nu îmi mai pasă cum arăt. Satisfacțiile mele țin de plata pentru fiică-mea a facturilor la dentist și a înghețatei McSundae Ciocolată de de McDonalds.

Și poate deloc întâmplător, am ajuns după divorț, în aceiași garsonieră pe care am cumpărat-o pentru el când, proaspăt divorțat, nu avea unde să stea.

Fotografia care ilustrează acest material aparține lui Remi Cribb și a fost preluată de pe Unsplash.

Leave a Reply