Ceasul meu elvețian s-a demodat

Ceasul meu este un cronograf robust, elegant, cu geam de safir și brățară metalică. Acest lucru îl făcea util, citez „în fizică, în aviație, în sport”. Dar s-au demodat!

Astăzi are numai defecte: este prea greu, nu are geam Gorilla 3, nu are GPS care să înregistreze pe unde umblu, nici măcar senzor de puls. Ceasul nu îmi spune în ce zonă de efort sunt când dau o tură prin piață sau cât trebuie să mă recuperez după ce am stat la coadă la poștă.

Incredibil, cronograful meu elvețian nu se conectează la nicio aplicație mobilă, iar lipsa oricărei conexiuni bluetooth nu îi permite să vibreze atunci când sunt sunat pe mobil. La sfârșitul zilei habar n-am câți pași am făcut și câte calorii am ars în garsonieră.

Și dacă asta nu era suficient, nu pot plăti cu el contactless și nu pot asculta muzică.

Din fericire ceasul nu are probleme la software. Pur și simplu n-are așa ceva, doar un mecanism de rotițe care se învârt în interior și care mișcă limbile ceasului.

Din punct de vedere estetic, mulți ar spune că este demodat. Mie însă îmi place. Cu atât mai mult cu cât nu îmi permit altul nou.

Mă roade însă o întrebare: dacă ceasul meu e atât de prost, de ce naibii este consistent mai scump decât ultimele cuceriri ale științei de astăzi?

Fotografia care ilustrează acest articol aparține lui Agê Barros și a fost preluată de pe Unsplash.

Leave a Reply