Mort, dar neîngropat pe piața muncii

Un cunoscut de vârstă apropiată mi-a spus seren că după 45 de ani ești mort, dar neîngropat pe piața muncii din RO.

Ce înseamnă asta mai precis? Că după 45, cu foarte mici excepții, dacă îți pierzi jobul singurele oportunități rămase sunt:

– cască în call center, dacă știi o altă limbă străină în afară de engleză (paradoxal, lucru rar în ziua de azi);
– munca de jos în retail: Auchan, Mega, Penny, Profi, Carrefour, Lidl;
– șofer de car sharing (Uber, Bold) dacă ai carnet și mașină;
– bodyguard prost plătit, dar beneficind de luxul de a pleca zilnic de acasă;
– servicii de curățenie.

Ți se pare că exagerez? Încearcă să aplici la un job pentru care ai abilitățile și experiența necesară, dar cu 10 ani mai mult decât media candidaților. În cel mai bun caz vei primi un refuz politicos cum că postul a fost ocupat de altcineva care se potrivea mai bine profilului profesional căutat.

Într-o lume a ecranelor de toate dimensiunile, utilizatorii tehnologiei de moment au devenit, asemeni ei, bunuri de unică folosință.

Cu excepția câtorva meserii în care ești ca vinul – cu cât îmbătrânești cu atât ești mai bun – de exemplu medicina – ciclicitatea unei cariere este de maxim 10 ani. Reinventarea profesională este o experiență care trebuie trăită cel puțin de două ori pe durata unei vieți în această minunată lume nouă.

Lucrurile sunt cu atât mai dure în Europa de Est unde, în lipsa unei legislații care să apere de facto angajații (de exemplu sistemele norvegian și francez), în calculele de eficiență economică resursele umane sunt variabile lipsite de importanță.

Dar există speranță! Superficialitatea și slaba pregătire a celor care vin din spate vor deveni în curând defecte care nu vor mai putea fi pansate (doar) cu potențialul tinereții și al formării la locul de muncă.

Pe măsură ce automatizarea va elimina pe cei care acum sunt dibaci la apăsarea butoanelor, vor deveni tot mai prețioși cei care au capacitate de analiză, sinteză și decizie.

Bonus, în numele responsabilității sociale, corporațiile încep să facă eforturi de integrare a celor peste 45. Nu de alta, dar în țările în care se află consiliile lor de administrație, există mai puțină discriminare pe criterii de vârstă!

Voi apuca să beneficiez vreodată de acest vid de know-how pe care însăși societatea, în goana ei după eficiență, îl crează?

Fotografia care ilustrează acest material aparține lui Julia Kadel și a fost preluată de pe Unsplash.

Leave a Reply