Crede și nu cerceta

Am ajuns aici. Să aplaudăm politizarea artei, culturii și a sportului și să fim înfierați proletar dacă îndrăznim să ne îndoim de justețea unui astfel de demers.

Avem în continuare libertăți. Putem urma proceduri și da Like și Share la mesajele oficiale. Glumele sunt permise, atâta timp cât nu sunt la adresa sistemului. Celelalte poartă eticheta de „știri false” și atrag imediat cenzura. Ne putem cheltui banii la oricare comerciant agreat. Ceilalți au voie să primească numai vizita ANAF-ului.

Putem naviga liber pe Internet. Și aceasta a fost epurat de elementele dușmănoase, iar acum, asemenea lui Waze, ne ghidează spre destinație.

Această minunată lume nouă este greu de digerat de unul care înainte de ’89 asculta în surdină seara Europa Liberă. Care într-un sistem obsedat de control s-a îmbibat de dorința de libertate de mișcare și exprimare.

Acum, același aparat de propagandă se dorește singura voce din cameră. Mă ceartă pentru educația mea, cândva utilă sistemului. Acum îndoielile mele sunt adevărate erezii. Crede și nu cerceta sunt cuvintele de ordine zilele acestea.

Se spune că de la o vârstă redevenim copii. Pentru cei ca mine procesul va începe fortuit mai devreme. Alungat de turmă, voi redescoperi clasoarele cu timbre, biblioteca și filmele de contrabandă.

Discuțiile tête-à-tête subversive, departe de ochii și urechile lumii, cu cei asemeni mie, deveniți peste noapte dizidenți, vor deveni plăceri vinovate, dar cu atât mai intense.

Mă obișnuisem de ceva vreme cu ideea inutilității într-o lume aflată în permanență schimbare. Nu mă așteptam însă să devin incomod atâta timp cât îmi plătesc taxele și nu cer nimic de la sistem în afară de libertatea de a gândi și a vorbi.

Vin vremuri (și) mai interesante. Devine foarte important să devenim proprii noștri prieteni. Nu de alta, dar în curând alții nu vom mai avea.   

Această fotografie aparține lui Vlad Sargu și a fost preluată de pe Unsplash.

Lasă un răspuns